Este perfect. Atunci de ce nu il doresc?!

Instarit, inteligent, atragator si serios! De ce nu imi face inima sa tresara?

Nu suntem noi femeile intotdeauna in misiunea gasirii barbatului perfect? Chiar ieri am fost in aceasta misiune si l-am cunoscut. De dragul acestui articol am sa-l numesc Adam. Adam este inteligent, atragator si serios. De asemenea, sunt de parere ca m-ar rasfata pana la refuz daca as fi partenera lui. Nu este un om cu o inteligenta comuna, din contra, este angajatul unei companii web de top, una pe care o folositi in mod regulat. De fapt, Adam pare a avea succes in tot ceea ce face.

Pe langa asta, nu este clasicul tip simpatic, el preda cavalerismul si atentia, lucru care imi face sufletul sa tremure de incantare. Mai mult, de fiecare daca cand ma intalnesc cu ceva prietene si sunt cu Adam de brat observ privirile languroase directionate catre el. Ah, si am apucat sa mentionez ca Adam este indragostit pana peste cap de mine?

Ar trebui sa fiu in al noualea cer, nu? Ei bine, nu sunt. Deoarece oricat de perfect este Adam, pur si simplu nu ma face sa imi smulg hainele de pe mine. Si nu inteleg de ce.

Pur si simplu nu sunt atrasa de Adam. Cu toate ca fiecare prietena imi spune cat de atragator este, eu nu il vad deloc la fel de sexi. De multe ori incerc sa trec peste aparenta si sa-mi concentrez atentia pe personalitatea si mentalitatea sa, dar nici acest lucru nu da roade. Am mers la multe cine si cafele, am petrecut multe nopti vorbind despre cate-n luna si-n stele. De asemenea, am avut cateva intalniri spontane pe strada, dar nici atunci nu am avut fluturi in stomac.

Ei bine, se pare ca atata timp cat este in preajma mea, nu imi da lumea peste cap. Insa, de fiecare data cand trece mai mult timp departe de el, doar la vocea si privirea lui ma gandesc. Practic, sunt indragostita de el cand nu imi este accesibil. In acel moment, el este cu adevarat barbatul perfect. Dar ceva pur si simplu nu se potriveste cand suntem impreuna. Pasarile nu isi executa trilul, cerul nu se lumineaza si nu imi doresc ca timpul petrecut impreuna sa dureze pentru totdeauna. Ce altceva mi-as putea dori de la un barbat in afara de ceea ce imi ofera Adam? De ce nu imi reactioneaza hormonii in felul in care ar trebui sa o faca?

In acest punct fiind, as putea spune ca Adam nu poate fii barbatul perfect, din moment ce nu sunt atrasa de el fizic. Cu toate acestea, nu cred ca este posibil sa fie cineva mai bun si mai potrivit mie decat el. Orice alt tip ar fi o alegere neinspirata pe langa el. Comparandu-l pe el cu fostii mei prieteni neseriosi, mincinosi si lipsiti de respect, Adam apare ca un zeu de aur. Uneori devin atat de frustrata si neintelegatoare cu mine cand inteleg ca sunt dispusa sa renunt la el, incat incerc sa ma conving ca sunt atrasa de el.

A trecut mai mult de o luna de cand il amagesc pe Adam si nu stiu cat timp mai pot sa o tin tot asa, inainte de a deveni cruda. Nu e in intentia mea sa il ranesc dar in acelasi timp nu sunt pregatita sa renunt. Cred ca am putea avea un viitor frumos impreuna, dar doar daca imi acorda tot timpul necesar.

Sunt perfect constienta ca in acest moment par a fi complet lunatica si nedemna de un asemenea barbat, dar chiar imi doresc sa ajung sa il iubesc dupa cum merita. Am nevoie de un sfat serios si util. Ti s-a intamplat ceva asemanator vreodata? Ai reusit sa fructifici in ceva fel o situatie de genul? S-a sfarsit mizerabil si intr-un final ati ajuns sa va ignorati reciproc? Sunteti casatoriti in acest moment?! Astept parerile voastre cu nerabdare.