Intalnirile online functioneaza, daca nu, faceti ceva gresit

Mai devreme saptamana aceeasta, cineva a postat un editorial in care se ataca componenta online a curtatului modern care “a distrus intalnirile… pentru totdeauna”. Articolul a circulat si a atras foarte multe plangeri, dar merita un raspuns, si depinde de mine sa scriu unul.

Am 37 de ani si nu sunt un vizionar al tehnologiei. Urasc Facebook-ul,  si, daca nu ar fi o mica slabiciune pe care o am pentru Instagram, nu as mai fi postat pe el de 6 luni. Nu scriu pe Twitter, nu am Pinterest in Tumblr, si folosesc Linkedln doar cand nu lucrez. Insa, exista multi oameni singuri care au avut intalniri online  sau care inca apeleaza la serviciile de intalniri online. Probabil chiar acum, in timp ce ar trebui sa lucreze.

Asa ca, de ce raspund tocmai eu? Tocmai m-am casatorit acum 2 luni cu o femeie pe care am cunoscut-o online si nu veti putea intalni un  mai mare sustinator al intalnirilor online decat mine.

Am inceput acum trei ani, la sfarsitul unei relatii de 10 ani. Sa spunem ca nu eram in totalitate pregatit sa povestesc 5 minute despre mine la un bar pentru persoane singure, si cum noua mea singuratate a coincis cu  mutatul in Bucuresti, nu aveam un bar pentru persoane singure (local-de fapt, nu aveam nimic local).

Aceasta problema s-a schimbat rapid odata ce am inceput sa apelez la intalnirile online. Fiecare intalnire era o sansa sa explorez noi cartiere, baruri si restaurante si in general sa ma acomodez cu orasul,  lucru care altfel poate fi destul de intimidant pentru cineva din afara orasului.  Stiu ca urmatorul lucru nu este un termen care ar trebui asociat cu iubirea (digitala sau de orice alt fel), insa intalnirile online sunt precum cumparaturile online: extrem de eficiente.  Multe dintre intalniri nu au dus nicaieri, dar nici nu au fost intalniri “rele”, deoarece  avusesem deja un schimb de conversatii online care a facut mai usoara identificarea persoanelor cu care ar fi placut sa ies la un pahar.

Editorialul sustine ca intalnirile online creaza prea multe optiuni, lucru care ne face sa trecem cu vederea potentiali parteneri, si prea multa informatie, care distruge procesul natural al descoperirii care face primele intalniri mult mai interesante. Unele dintre aceste informatii anecdotice au venit  de la un antreprenor de vreo 20 si ceva de ani, dar cand ai 20 de ani, tehnologia se invata rapid, insa nu ii puteti vedea nuantele.

Tanarul s-a plans ca atat de multa informatie despre un potential partener se gasea pe Facebook, (trupele, filmele, emisiunile preferate si poze recente din vacanta) incat era convins ca nu ar mai avea ce sa discute cu ea  deoarece stia raspunsurile tuturor intrebarilor pe care i le-ar fi adresat la o cafea.

Poate problema nu este contextul online in care cunoastem pe cineva, ci lipsa de subtilitate  a tanarului de a naviga in acest context. Daca nu vrei sa stii totul despre partenera ta de cafea…nu te uita?

Un alt punct atacat de editorial  este experienta similiara cu cea pe care o ai cand alegi produsele dintr-un catalog a site-urilor de intalniri online, care permite un nivel superficial de sortare. Acest lucru poate fi adevarat insa in loc sa invinuiti intalnirile online poate nu ar trebui sa cautati acul in carul cu fan atat de mult.

In cele din urma, toate acestea duc la o problema mai mare, si anume, ce vom face cu atata tehnologie, acum cand o avem. Internetul nu a distrus intalnirile mai mult decat e-mailul, scrisorile sau Youtube-ul si televiziunea.  Daca gasesti e-mailul impersonal, poti inca sa trimiti o scrisoare. Daca nu iti place  Youtube-ul, nu trebuie sa te uiti la un canal. Si daca nu iti place cum au decurs experientele tale online, atunci abordeaza-le diferit. In cele din urma, Internetul nu dispare, iar barurile pentru persoane singure nu sunt prea reusite.

Acum daca ma scuzati, ar trebui probabil sa imi actualizez statutul relatiei pe Facebook…